Universul DYS (Donegal Youth Service)

Inainte de a continua, doresc sa ma asigur ca ai citit articolul anterior, despre Letterkenny – metropola dezvoltarii mele personale. Daca nu, o poti face aici 

Dupa ce m-am stabilit rapid in casa, Martin m-a condus la sediul Donegal Youth Service, organizatia de coordonare a proiectului meu de voluntariat si cea in care imi desfasor activitatea de voluntariat. Am intrat in cladire, si dupa ce am urcat eroic doua etaje, am patruns in universul DYS. De la intrare te intampina un hol generos de unde poti selecta incotro vrei sa te indrepti. Martin m-a condus catre LOFT, o camera cam cat 3 sali de clasa normala de liceu ( nu de la Liceul Economic).

Locatia se numeste LOFT, identic cu numele proiectului, care presupune sa ofere tinerilor din oras oportunitatea sa isi petreaca timpul liber, intr-un mediu educativ, creativ si plini cu oportunitati de a face de toate, acesta fiind deschis zilnic, inclusiv sambata, intre 10:00 – 18:00/20:00/22:00. Sala este dotata cu o bucatarie complet utilata, unde tinerii isi pot face un ceai / cafea, o mica gustare, avand asigurate anumite ingrediente de catre organizatie, in mod gratuit. Foarte interesant este faptul ca bucataria de aici este sponsorizata in fiecare miercuri cu produse alimentare care urmeaza a fi scoase de pe rafturile din Supermarketul local TESCO. De asemenea, sala mai este dotata cu foarte multe canapele, masa de biliard, ping-pong, un fel de Internet Cafe, cu 5 calculatoare puse la dispozitia tinerilor, playstation.

Pentru gestionarea acestei sali sunt implicati peste 10 angajati si voluntari (printre care si eu) care supervizeaza activitatile ce se desfasoara in aceasta sala, proiecteaza noi proiecte pentru tineri, in asa fel incat sa le ofere cat mai multe contexte de dezvoltare personala. Un aspect foarte important este faptul ca LOFT este in permanenta tranzitat de tinerii imigranti, care sunt in cautarea unui loc de munca, unui sfat la timpul potrivit, unui spatiu in care sa intalneasca membrii din comunitatea locala, sa participe la diferite proiecte initiate de staff-ul DYS pentru integrarea acestora in comunitate, si nu numai.

In acest sens, in cadrul Donegal Youth Service functioneaza un alt proiect cu impact pozitiv asupra tinerilor localnici si imigranti. Letterkenny Youth Information Centre presupune o mana de angajati si voluntari gata pregatiti sa ofere suport informational si moral tinerilor care doresc sa se implice in diferite oportunitati de dezvoltare profesionala, sociala si personala, cum ar fi proiectele Erasmus+, spre exemplu, consiliere psihologica, diferite informatii cu privire la locurile de munca existente, locuinte, s.a.

Dupa ce am fost primit cu entuziasm in sala plina cu tineri care isi petreceau timpul liber, Martin m-a condus catre sala birourilor principale, in care se afla peste 25 birouri, unul dintre ele fiind si al meu. Aici, o alta echipa de angajati si voluntari ai organizatiei, in frunte cu directorul si cei doi manageri, lucreaza neobositi pentru a accesa diferite finantari prin prisma a zecilor de proiecte cu adresa directa catre zona TINERET.

Unul dintre proiecte se numeste Donegal Youth Council, un fel de Consiliu Judetean al Elevilor, unde un reprezentant ales al elevilor pe fiecare unitate de invatamant din intreaga regiune Donegal are ocazia sa faca parte timp de doi ani dintr-o echipa profesionista condusa de insusi Martin. Aici tinerii participa in diferente contexte de invatare prin experimentare, workshop-uri, proiecte internationale (de curand au primit vizita unui grup similar de tineri din Norvegia, urmand ca si ei in iulie sa se deplaseze acolo pentru o saptamana).

Un alt proiect reprezinta DayBreak, ce semnifica o sala speciala, aparte fata de celelalte sali din cadrul complexului DYS, unde o alta echipa de angajati si voluntari lucreaza zilnic cu tineri care nu reusesc sa se integreze in comunitatea scolara din diferse motive. Aici, in grupuri de cate 4-6 membri, vin saptamanal pentru 8 ore, unde sunt ajutati la realizarea temelor, indrumati de un supervisor merg pentru a-si procura ingrediente, pe care ulterior le folosesc la realizarea pranzului in bucataria special amenajata in sala DayBreak. Dupa masa de pranz au timp liber de o ora, unde se destind in sala LOFT, profitand de toate utilitatile pe care vi le-am mentionat mai sus. Dupa aceasta pauza, timp de o ora si jumatate i-au parte la diferite cursuri de dezvoltare personal, special gandite pentru ei. Uneori, sunt implicat si eu, in functie de timpul liber, in furnizarea unor workshop-uri de dezvoltare personala.

Spatiul din DayBreak mai este folosit pentru desfasurarea altor proiecte, unul dintre ele fiind pentru tinerii cu varsta cuprinsa intre 18-24 de ani ce formeaza comunitatea LGBT a regiunii Donegal, cu denumirea BreakOut. Saptamanal, se intalnesc pentru a discuta si a pune la punct anumite idei de proiecte pe care le desfasoara in comunitate. O activtate foarte interesanta a celor din aceasta comunitate este reprezentata de organizarea unui party-night, in fiecare vineri din a doua saptamana din luna, in care comunitatea LGBT impreuna cu tinerii straight, se intalnesc impreuna si se bucura de anumite momente artistice, socializare, acceptare. Spre exemplu, in acest weekend tinerii LGBT se pregatesc sa celebreze 1 an de cand Irlanda a spus YES! Casatoriilor intre persoanele de acelasi sex. Ideea proiectului are in vedere integrarea tinerilor LGBT in comunitate si ocazia de a participa la singurul eveniment de acest gen din Donegal.

Nu ultimul din urma este proiectul Youth Outreach, in cadrul caruia sunt implicat  in cea mai mare parte a timpului meu si contextul in care imi desfasor activitatea de voluntariat. Acest proiect presupune ca lucratorii de tineret din cadrul DYS (angajati ai organizatiei) furnizeaza diferite workshop-uri de dezvoltare personala cluburilor de tineret, coordonate de catre aceasta organizatie, in fiecare localitate, mai mica sau mai mare, in intreaga regiune Donegal. Practic, in fiecare catun, cat de mic, se afla un club de tineret, cu infrastructura corespunzatoare (sala de training, petrecere a timpului liber, bucatarie complet utila, s.a.), in care persoanele tinere se aduna si se bucura de zeci de oportunitati de dezvoltare personala. Inca din prima saptamana, de cand am ajuns, am facut cunostinta cu 3 grupuri din 2 localitati din Donegal, cu care am bucuria sa interactionez saptamanal.

Munca mea sta in pregatirea workshop-urilor cu diverse tematici, asta inseamnand ore indelungate petrecute la birou, uneori si peste program. Bine, inca traiesc cu frustrarea ca vreau mai mult, asta datorita faptului ca inainte de a veni aici, am avut un antrenor pe masura la Un Zambet care m-a calit cum trebuie, iar acum mi se pare totul prea simplu. De aia, de fiecare data n-am sa contenesc in a zice: -Multumesc, Alina Gheorghita! Pentru ca sunt ore petrecute in fata calculatorului, strofocandu-ma acum sa caut activitati, idei interesante, toate adaptate la tinerii din Irlanda, care sunt cu totul diferiti fata de cei din Romania (nu foarte). Iar cautarile mele se fac in engleza, fapt care imi solicita creierul de doua ori mai mult, iar oboseala apare mai repede (si stiu ca asta va fi doar pentru o perioada pana la o adaptare completa, cand am sa ajung sa si gandesc in engleza), dar atat de mult imi place ceea ce fac incat uit de lucrurile astea.

Si ma bucur ca am venit cu o inertie din Romania, in modalitatea asta de munca. As putea sa fiu lenes, sa tai frunza la caini toate ziua, sa pretind ca fac alte lucruri, nimeni nu mi-ar spune nimic, ca doar sunt voluntar si m-as putea ascunde sub pierdeaua cum ca inca nu am reusit sa ma adaptez foarte bine, insa stiu ca ACUM este oportunitatea mea de a munci, de a-mi demonstra ca pot si ca sunt aici pentru mine, pentru dezvoltarea mea personala, si nici decum intr-o vacanta. Sigur, timpul il petrec altfel aici, parca e prea rapid, si tendinta de face si alte lucruri extra, cum ar fi sa calatoresc (asa cum am facut-o de curand in Scotia si Irlanda de Nord (va voi povesti in alte articole)), fac parte intr-un fel sau altul din experienta mea de aici, iar cu timpul asta nu ma mai intalnesc in veci. Deci profit de oportunitati. In formele lor bune.

Dupa ce pregatesc materialele de lucru la birou si sunt evaluate de catre supervisor-ul meu, Sheena, un trainer foarte talentat si pasionat, mergem impreuna la zeci de km distanta, in diferite localitati pentru a furniza tinerilor informatii din varii topicuri. De altfel, am placerea sa particip saptamanal la un curs de formare lucrator de tineret. Pentru ca da, pentru a deveni lucrator de tineret de o adevarata calitate, trebuie sa investesti in tine. Mult! Toata viata! Si cel mai important, sa dai mai departe celor din jurul tau, nu sa pastrezi doar pentru tine. Caci asta face un lucrator de tineret bun.

Si cam asta inseamna activitatea mea zilnica de aici. Sigur ca in fiecare saptamana apare ceva nou, care sa imi aduca si mai mare bucurie, sa imi aduca noi provocari, si asa mai departe. Dar am o vorba care mi-e draga: Trebuie sa simt durerea ca sa ating reusitele.

Iar ca sa inchei descrierea universului din DYS, am sa iti zic ca intreg staff-ul de aici (de peste 30 oameni) este unic. Foarte jovial,  prietenos si care mi-a oferit mereu sprijinul in integrarea mea de aici. Iar ca sa intelegi mai bine ce inseamna exemplu a unei atitudini a celor care conduc aceasta insitutie, sa iti zic o intamplare. Bucataria din LOFT a fost remodernizata, primind numele unei foste angajate care a decedat intr-un accident de masina, in toamna anului trecut.

La un moment am ajuns in LOFT, stiam ca e mare santier, si ma asteptam sa vad lucratori care sa repare de zori acolo. Lucratorii erau, dar ce sa vezi?! Cei care lucrau, dadeau la pensula cu vopsea pe pereti, insurubarea mobilei, punerea faiantei, s.a. erau directorul general (o tipa energica la vreo 40 de ani), alaturi de unul dintre managerii organizatiei si un lucrator de tineret, bun mester probabil la asamblat mobile si taiat la mm faianta. Asta a spus multe despre mentalitatea lor si felul in care conducerea, cu toate ca putea alege fie sa plateasca pe cineva, fie sa faca o adunare a angajatilor sau voluntarilor, a preferat sa simta pe propria piele cum e sa lucrezi pentru propria-ti organizatie. Iar intamplarea asta imi aduce aminte iar de Alina, care chiar daca este manager la propria-i organizatie, mereu am lucrat cot la cot cu ea la varuirea biroului, organizarea administrativa a centrului Fingerprint, s.a.

Cam atat deocamdata. Multumesc ca ai rezistat pana aici si promit ca vin cu noi articole cat de curand.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s